A sosit iarna stralucitoare pe furiș.De cu seară,flori de gheața au inceput să acopere ferestrele.Fulgii usori și albi ca florile de cireș se joaca de-a prinselea prin aer.Copacii sunt inveșmântați în dantele albe,iar ramurile lor atârnă obosite,sub greutatea stratului de nea.
Toată întinderea era acoperită de un cojoc alb de zăpadă.Pe drum casele par tot mai mici sub haina de nea ce le acoperă.Iarna presară steluțe de argint pe pământ.Admir în treacat cerul oțelit ,zăpada cristalină ce scârțâie sub picioare,păsărelele ce zboară împrejur țipând de mirare.Pomii fără frunze sunt împodobiți cu promoroacă.Casele par niște pitici înzăpeziți pe loc.Aleile sunt curate,dar oamenii de zăpadă se ceartă că unul este mai frumos decât altul.
Iarna este asemănată cu o doamnă elegantă.Până și albastrul cerului părea lipsit de sens,decolorat și palid.
