O noapte de vis
Luna calatorea asemeni unei corabii prin pustietatile nemasurate ale cerului. Razele sale argintii straluceau pe omatul de un alb ametitor si ma chemau tot mai mult spre necunoscut, asa ca am iesit din caminul ce mi adapostise fericirea si m-am aventurat in noapte. Pe strazile inguste ale orasului, lumina se juca cu intunericul. Frigul iernii imi sageta intregul trup, dar nu mai era cale de intoarcere. Ma ratacisem de mine insami.
Fulgii de nea, ce coborasera din inalturile cerului si se asternusera peste pamanutul inghetat, se oprisera din vorba cand m-au vazut, dar si-au reluat apoi sirul discutiei cu aceeasi insufletire.
O melodie ampla era cantata la o harpa care suna in arpegii exuberante, slavind Craiasa Iernii, iar eu desprinsesem de acolo un cult al visului, ce nu se intemeia pe nicio realitate, dar care era insusi farmecul iernii mult asteptate.
