Duminica trecuta am mers în vizită la căminul de bătrâni pentru a le alina singurătatea, ca voluntar. La acest eveniment au participat toți colegii mei de clasă. A fost o experiență unică și totodată frumoasa. M-am simțit atât de bine alături de bunici și bunicuțe. Le-am cântat, le-am recitat poezii, am dansat împreună cu aceștia, le-am ascultat poveștile lor de viață. S-au bucurat nespus de mult de prezenta noastră. Pentru câteva ore au uitat de locul în care se afla, de motivul pentru care se afla în acel loc. Sunt niște oameni minunați, calzi, prietenoși și extrem de sensibili. Tot vorbind cu dumnealor atât de mult timp, la un moment dat am avut senzația ca ne cunoaștem de-o viață, ca practic fac parte din viața mea. Mi-a plăcut aceasta întâlnire și sper s-o repet cât mai curând posibil.
