Întoarcerea tatei din razboi
Ușa se deschide larg.În pragul ei apare un om înalt ,slab ,tras la fața și obosit.Ochii negrii ca tăciunele s-au oprit asupra mea.Un salut slab m-a făcut să tresar si să fug in direcția lui.Era tata,se întorcea din război,întreg la trup si cu voința de viața.S-a dezbrăcat incet si s-a asezat pe scaun .M-a indemnat usor sa stau in bratele lui.M-a imbrățisat cu drag,puternic vrând parcă să-mi arate toată dragostea lui si cât de mult i-am lipsit.A inceput sa povestească ,ușor,sacadat,cu lacrimi in ochi dar fericit că suntem o țară libera.Am vorbit multe in acea seară,am trecut de la o stare la alta,de la bucurie ,la trisțete .Eram fericit ,tata era acasă .Acum după ani ,acea zi este o amintire frumoasă,o amintire din viața mea de copil ce ani de zile a trăit cu dorul de tata.
