Vreau un rezumat de la textul de mai jos

-Unde ducem cufărul, boierule? întreabă unul din hamali.
-Căutați o birjă; vin si eu numaidecãt! Porunci călătorul ciudat.
Apoi se apropie de locomotiva, aruncă asupra ei un ochi cercetător şi, ridicândcapul,îi zîmbi mecabicului într-un chip care arăta că nu-s la primul lor schimb de priviri.
-Ei, mulțumit de călătorie,domnule? îl întreabă mecanicul, de sus.
-De la Barboş încoace ai lăsat-o mai domol, răspunse Anton Lupan, căruia să-i spunem pe numele lui, o dată ce i l-am aflat.
Mecanicul ridică din umeri, având să arate că nu-i vina lui:
-E terasamentul slab... Şi p-ormă, podurile astea de lemn! Aud că o să le schimbe, ori o să le întărească. La anu' o să mergem cu patruzeci de kilometri pe oră...
După ce mai schimbă cîteva cuvinte cu omul de pe locomotivă, călătorul nostru îşi luă rămas bun de la el şi se îndreaptă spre ieşire, nu înainte de a arunca o privire asupra construcțiilor din jur. Era vădit că înnoirile acestea îl interesau cum nu se poate mai mult. Aceeaşi dorință de a vedea totul, de a afla, de a nu scăpa nimic din ochi îl făcuse să coboare prin gări, în timpul opririlor mai lungi, săcerceteze şinele, traversele, mecazurile, semafoarele, să intre în vorbă cu mecanicul, ca şi când ar fi fost inspector la drumul de fier. În spatele gării, hamalii anevoie cufărul într-o birjă micuță, cu un singur cal.
-Dumneata suie-te colea, pe capră, boierule, că-n spate nu mai ai loc! zise birjarul, uitându-se amărât, când la cufăr, când la calul slăbuț.
-N-avea grijă de mine, răspunse stăpânul cufărului. Eu am să merg pe jos.
-Înotro o luăm?
-Mână în port!
Birjarul ridică sprâncenele, mirat:
-În port? D-apoi acu' nu-i niciunvapor!
-Dumneata mână, şi-om vedea acolo ce-o fi.
Zicând acestea, călătorul porni la deal, spre oraş, cu pelerina şi cu şapca la subsoară, cu micul geamantan în mână, lână, lăsîndu-l pe birjar singur, ca şi cum nu i-ar mai fi păsat de el; de bună seamă sau era un om cu capul în nori, sau avea o întredere desăvârşită în semenii săi si mai cu seamă în birjari.
Ajungând în port îşi aruncă ochii în sus şi-n jos, pe cheiul aproape pustiu, şi nezărindu-şi muşteriul nicăieri rămase încurcat, în aşteptarea lui.