ermenul de plastic face referire la acele materiale (de obicei denumite materiale plastice sau mase plastice), produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune.
Plasticele sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu masă moleculară mare, care conțin de obicei alți aditivi. Majoritatea materialelor plastice sunt sintetice, derivate din produse petrochimice, însă există și alte tipuri de plastice realizate din materiale regenerabile.[1]
Primul plastic de sinteză realizat a fost bachelita, inventat în New York în anul 1907 de către Leo Baekeland[2] care de asemenea a și inventat termenul de plastice.[3] Mulți chimiști au contribuit la dezvoltarea științei materialelor plastice, iar printre aceștia se numără și Hermann Staudinger, denumit „părintele chimiei polimerilor” și Herman Mark, denumit „părintele fizicii polimerilor”.
