Era o zi mohorata de iarna..
Afara era cerul intunecat de norii tristi, copacii plangeau dupa hainele lor albe si catifelate ,iar eu stateam in casa , la bunica si ma uitam pe fereastra si scriam. Bunica statea intinsa pe pat , invelita bine , cu o caciulita de a ei impletita si uitandu-se la mine cum imi faceam temele si in timpul acela imi tricota niste ciorapei de lana.. ca de fiecare data. Bunica era bolnava. Nu avea voie sa se mai ridice din pat. Si ea ,la un moment dat..a inceput sa planga. M am dus la ea repede si am intrebat o: "Mamaia, de ce plangi?"
Ea mi a rapuns: "(numele tau) ..o sa mor..
