~~~~Visul ultimei frunze~~~~
Sunt ultima dintre frunze,
Care mai sper si mai visez,
Sa pot de iarnă a m-ascunde,
Sa nu ma pierd in univers.
Un vajait puternic se aude ,
Un viscol rătăcit, el vine !
Vai ! As vrea ca sa ma pot ascunde,
Tu , pom golas, as vrea sa ma poti ține.
Visez ca sa rezist in frigul iernii,
Sa nu dispar , caci mi-este frică
Nu stiu daca la începutul primăverii,
Voi mai putea sa fiu inmugurita.
Dar acum ma las in voia sorții,
Sa vina vântul sa ma ducă,
Sa nu ma poarte spre prăpăstii .
De asta imi e cel mai frică.
Stiu, visez, dar n-am ce face,
Un vis e tot ce eu mai am,
Când ultima frunză dintre toate,
Sunt eu chiar daca nu voiam.
~~~~Visul ultimei frunze~~~
O frunză se ținea cu greu pe ram
Si se temea ca va cădea,
Dar vântul pe care ea il ura,
Sufla ușor , nu se lăsa.
Ea era ultima frunză
Si nu voia sa plece,
Visa sa poată sa rămână ,
In pom chiar daca iarna-i rece.
Dar acum se lasă in voia sorții,
Sa vina vântul sa o ducă,
Sa nu o poarte spre prăpăstii .
De asta îi este cel mai frică.
