-Am venit iar aici, pe nisipul incalzit de razale soarelului, pe malul tau, frumoasa si limpede mare!
-Eu sunt, batrane, marea pe care tu o contempli in fiecare dimineata inainte de rasaritul soarelui!
-Ma bucur sa te revad din nou, tu esti cea in care imi vars toate framantarile si cea care ma asculta fara sa ma judece si de aceea sunt aici sa-ti multumesc pentru ca e ultima data cand noi ne vedem.
-Nu se poate, batrane, nu se poate sa nu mai vii pe malul marii, nu se poate sa nu-mi mai spui tot ce te framanta si eu sa te ascult in liniste lasandu-te sa te confesezi si sa te descarci, aici, in fața mea...
-Imi pare rau, vreau sa-ti mai marturisesc ca esti cea mai limpede si cea mai linistita mare pe care am vazut-o vreodata, cu valurile tale usoare care imi intalnesc picioarele in fiecare dimineata, cu glasul tau linistitor si protector, iti multumesc pentru toata grija si iubirea pe care mi-ai oferit-o mai mult de cat ar fi putut sa mi o ofere o persoana!
-Te rog sa nu pleci...
Si batranul mai face cativa pasi si cade fara suflare pe nisipul rece...
