Răspuns :
As fi putut sa cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe cand eram copil in satul dintre vii
Si nu aveam pe-atunci ca azi atata minte,
Ca Mosul cel iubit e-un basm pentru copii,
Si nici chiar prin liceu, chiar si la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am asteptat,
Catau sa ma convinga, cu chestii fumate,
Ca Mosul nu exista si nici n-a existat,
Dar n-am crezut atunci si n-am sa cred vreodat',
Cand pruncul ce-a adus iubirea intre noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri asteptat
De oameni intelepti si nu de maimutoi,
Asa ca ma gandesc, acum, la anii mei,
Cu primii ghiocei la tample, cum mi-ar sta,
Vazand cat ma iubesc, sa-i mint pe nepotei
Ca "Mosul" care-l stiu nicicum n-ar exista...
De-aceea, cand pe brazi stelute se coboara,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepotii azi, e sigur c-o s-apara
Batranul Mos Craciun, cu daruri la copii...
Iar voi ce-ati mai nega, de rai si uraciosi
Ce-ntr-una clevetiti ca "Mosu"-i basm curat,
Va rog, pe cinstea mea, fiti oameni seriosi!
Pe Mos Craciun il stiti ca este-adevarat...
E drept, batranul "Mos", care odinioara
Venea prin nea in zbor, din nordul departat,
Cu barba, nasul ros', cu reni la sanioara,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat.
E tuns, chiar mai mereu, si-i zilnic barbierit,
De sac a si uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, ma mir cum n-ati ghicit!
E rosu cateodat', de la un paharel.
Si cand o ia la mers, ca un arac de vita,
E zvelt, nu-i cocosat, si-atata-i de vioi...
Indeosebi cand da cu ochii de-o pipita,
Dar asta... ce sa mai!... ramane intre noi...
Pe cand eram copil in satul dintre vii
Si nu aveam pe-atunci ca azi atata minte,
Ca Mosul cel iubit e-un basm pentru copii,
Si nici chiar prin liceu, chiar si la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am asteptat,
Catau sa ma convinga, cu chestii fumate,
Ca Mosul nu exista si nici n-a existat,
Dar n-am crezut atunci si n-am sa cred vreodat',
Cand pruncul ce-a adus iubirea intre noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri asteptat
De oameni intelepti si nu de maimutoi,
Asa ca ma gandesc, acum, la anii mei,
Cu primii ghiocei la tample, cum mi-ar sta,
Vazand cat ma iubesc, sa-i mint pe nepotei
Ca "Mosul" care-l stiu nicicum n-ar exista...
De-aceea, cand pe brazi stelute se coboara,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepotii azi, e sigur c-o s-apara
Batranul Mos Craciun, cu daruri la copii...
Iar voi ce-ati mai nega, de rai si uraciosi
Ce-ntr-una clevetiti ca "Mosu"-i basm curat,
Va rog, pe cinstea mea, fiti oameni seriosi!
Pe Mos Craciun il stiti ca este-adevarat...
E drept, batranul "Mos", care odinioara
Venea prin nea in zbor, din nordul departat,
Cu barba, nasul ros', cu reni la sanioara,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat.
E tuns, chiar mai mereu, si-i zilnic barbierit,
De sac a si uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, ma mir cum n-ati ghicit!
E rosu cateodat', de la un paharel.
Si cand o ia la mers, ca un arac de vita,
E zvelt, nu-i cocosat, si-atata-i de vioi...
Indeosebi cand da cu ochii de-o pipita,
Dar asta... ce sa mai!... ramane intre noi...
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!