Scena sinuciderii Anei implică o schimbare de perspectivă. Naratorul este omniscient și obiectiv iar narațiune se realizează la persoana a III a. În această secvență, naratorul își va însuși trăirile Anei. Ana este fascinată de moartea lui Avrum și a lui Dumitru, iar astfel învață cum trebuie să se sinucidă. Femeia este o victimă a fatalității: nu poate ieși din destinul său. Naratorul obiectiv conturează trăsăturile femeii într-un moment decisiv al vieții ei. Fapta Anei este credibilă, întrucat scopul narării este de crea o iluzie a vieții (veridicitate).