Inversiunea "vântul zvârle-n geamuri grele picuri" sugerează, în poezia lui Mihai Eminescu "Sonet", intensitatea vântului, care aruncă stropii de ploaie în geamul ferestrei, provocând un zgomot, figura de stil fiind, totodată, o imagine auditivă.
Repetiția "În jurul meu ceața crește rânduri-rânduri" ilustrează atât evoluția aspră a toamnei, inrăutățirea vremii prin îndesirea ceții, prin repetarea substantivului comun "rânduri", cât și starea emoțională/afectivă a eului liric, care se armonizează cu cadrul natural.
Acestea au rolul de a indica strânsa legătură a sentimentelor eului liric cu elementele și schimările naturii în anotimul de toamnă. Astfel, frumusețea, amărăciunea toamnei și schimbările naturale reprezintă o reflexie a eului creator.
