1. -Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privinţa educaţiei copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răguşită de femeie bătrână:
-Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!
-Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin’ la mama!
Apoi, cătră mine încet:
-Nu ştii ce ştrengar se face… şi deştept… Dar vocea de dincolo adaogă:
-Coniţă ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne maşina !… Astâmpără-te, că te arzi!
-Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin’ la mama!
-Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!
-Ionel! strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe uşe, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută…
2. Eu cred ca musafirul s-a simtit prost.
M-am simtit prost, pentru ca am vazut cum doamna Popescu nu ii face nimic.
3. -Interlocuitorul imi spune sa-mi spun parerea.
