Băgare de seamă= atenție, funcție de complement circumstanțial de mod (cum se uită?);
De părere de bine= de bucurie, complement circumstanțial de cauză;
Din nebăgare de seamă, șoferul a intrat cu mașina pe un drum greșit.
De o vreme încoace, nu prea mai am ținere de minte și uit evenimente importante.
