Era o zi insorita de primavara , si PERLA NEAGRA calatorea spre golful Cap-De-Mort.Analizam cerul albastru, patat cu nori ca un dalmatian.M-am dus sa mai beau ceva de la bufet, apoi am dormit mult si bine tribord.Am fost trezit de un clopot care anunta ceva de rau augur.Dar nu a mai trebuit sa intreb.Norii plumburii se adunau asupra noastra, de parca insusi Calypso si-ar fi revarsat focul inimii peste mare, care acum putin timp era calma si linistita.Picaturi din ce in ce mai mari cadeau din ceruri , si se loveau cu putere de velele vasului, de punte si de catarg.Vantul sufla cu putere, si capitanul a inceput sa dea ordine rapide tuturor.Apa se involbura din ce in ce mai mult, si toata atmosfera tensionata crestea vazand cu ochii.Dupa vreo ora de astfel de ploaie , soarele si-a facut simtita prezenta,si pe cerul minunat a aparut un curcubeu larg, pictat parca de mana lui insusi Boticelli.Nu voi uita niciodata aceasta calatorie , care m-a facut sa indragesc primavara, marea si ploaia, dar cel mai mult m-a facut sa iubesc zilele ploioase de primavara pe mare!
