Titlul, prag stilistic sugestiv prin care cititorul patrunde in universul de semnificatii al operei, modeland indirect asteptarile estetice ale acestuia este un epitet reflectand frumustea, fragilitatea si perfectiunea fiintei ideale, comaprand-o in versurile urmatoare cu floarea alba de cires, albul simbolizand puritatea. Dragostea capata proportii telurice si cosmice. Sentimentele de admiratie fata de fiinta iubita devenita o veritabila zeitate prin frumusetea ei sunt direct exprimate cu delicatetea celui redus la tacere de profunzimea angelica a acesteia.
