Opera literara *Doua loturi* de Ion Luca Caragiale întrunește toate particularitățile unei nuvele -specie epica în proză , situată ca dimensiune între schiță și roman , cu un singur fir narativ ce prezintă un conflict bine conturat . Interesul naratorului se focalizează asupra personajului principal , si nu pe actiune .
În primul rand , textul valorifica toate trasaturile unei opere epice :actiune (cautarea disperata de catre Lefet Popescu si sotia lui a doua bilete de loterie crezute castigatoare , in care isi pun speranta ca le vor schimba viata , care se dovedesc , in final , necastigatoare ) , narator omnisctient ce relateaza la persoana a 3-a si personaje , dintre care se individualizeaza Lefter Popescu . In plus , textul are dimensiuni medii , iar intamplarile sunt organizate pe un singur fir narativ .
In al doilea rand , in centrul atentiei se afla Lefter , personaj ce reprezinta tipul omului obisnuit care-si doreste sa-si schimbe conditia , bazandu-se pe noroc . El este caracterizat in mod indirect , atat prin intermediul trairilor sale interioare , cat si prin reactiile exterioare . Astfel , este agitat , nevos , impulsiv pe parcursul cautarii biletelor , traind apoi o stare de fericire .
In conluzie , din argumentele mentionate reiese ca opera * Doua loturi* face parte din specie a genului epic (nuvela).
