Intr-o zii de primavara, ma jucam fotbal cu copii i.
Dupa un meci strans, echipa mea a castigat cu scorul de 4-5. Cu totii eram obositi si transpirati insa mai doream inca sa ne mai jucam inca un meci. Am stat putin pentru a putea bea o gura de apa si apoi am inceput iar jocul.
Era scorul egal si mai aveam putin pana ce dadeam eu golul care aducea echipa la victorie.
Am fugit spre minge insa am alunecat. Am cazut si mi-am zgariat piciorul. Cu totii se uitau la mine, nu stiau ce sa faca. Rana era destul de mare si dureroasa si imediat m-a apucat plansul.
Copiii vazandu-ma plangand, nu au mai stat pe ganduri si s-au impartit: Andrei si Mihnea s-au dus sa o anunte pe mama mea; Maria si Ioana au plecat dupa bandaje si Ionel cu Ana au stat cu mine sa ma mai inveseleasca.
Imediat s-au adunat toti si au inceput sa ma ajute cu rana.
Acest fapt mi-a aratat ca am prieteni loiali de care merita sa fiu mandru!
