"În peisajele de toamnă, când frunzele devin roşii sau maro şi apoi cad, este important de ştiut ceea ce se întâmplă de fapt. Ei bine, în această perioadă are loc excreţia anuală a plantelor", spune profesorul Brian Ford, de la Cambridge Society for the Application of Research. Teoria clasică spune că fenomenul căderii frunzelor este o consecinţă a scăderii temperaturii în timpul toamnei, permiţând plantei să intre într-o fază de odihnă şi să economisească energie (cam ca hibernarea la animale). Curajoasa afirmaţie a lui Ford, care propune o teorie alternativă de verificat, se bazează pe următoarele observaţii:1. nivelul metalelor grele din frunză este mai mare atunci când aceasta îngălbeneşte şi cade, faţă de perioada în care frunza este verde. De asemenea, substanţe toxice de genul acidului oxalic şi tanic au concentraţii mari în această perioadă.Este cunoscut că, faţă de tulpină şi fructe, frunzele unei plante reţin concentraţii mai mari de metale grele. Cel mai întâlnit metal din această categorie este plumbul, urmat ce cupru, zinc şi cadmiu.Acidul oxalic este o substanţă folosită în special în vopsitorie, dar şi la scoaterea petelor de rugină. Acidul tanic (sau taninul) este un produs vegetal folosit la tăbăcirea pieilor şi în fabricarea cernelurilor negre. Pentru cei care îşi amintesc fructe de pădure ca porumbele şi coarnele, taninul este elementul care le dă gustul astringent.2. profesorul Ford a arătat că frunzele nu "mor" atunci când plantele rămân fără apă. Un exemplu este nufărul, plantă de apă căreia îi cad frunzele oarecum asemănător unei plante de uscat.Până acum, se ştia că frunzele au trei mari funcţii: de fotosinteză, de respiraţie şi de transpiraţie. Teoria profesorului Ford ar modifica semnificativ cărţile de botanică, adăugând funcţia de excreţie a frunzelor.
am raspuns doar la prima intrebare sper ca te-am ajutat!
