•Doar pădurea știe să asculte dorurile copilului deoarece ea are răbdarea necesara pentru a asculta pe oricine,bineînțeles în sensul metaforic al cuvântului.
•Adultul care duce dorul copilăriei nu ar mai putea înțelege cuvintele pădurii deoarece nu mai are acel suflet blând și inocent și nu mai are aceeași gândire despre natura și credința ca un mic copil.
•Răspunsul pe care l-aş oferi pentru întrebarea de la sfârșitul poeziei ar fi următorul :
☆copilăria este în amintirea ta, a cunoscuților, și cel mai important rămâne în viziunea lui Dumnezeu, cel ce te -a creat și a decis ca tu sa nu ramai veșnic copil. Asta e o buna întrebare în lumea de dincolo.
Sper ca te-am ajutat!
