În aer, pretutindeni, se simte un parfum de toamna. E mireasma perelor zemoase care ne îmbată năstrușnic. Căldura blanda a soarelui ne mângâie tandru pe obraz, iar noi ne bucuram cât mai putem de zilele însorite. Spre cer se înaltă cu nostalgie un cântec duios. E trilul cocorilor care pleacă spre zări, lăsând în urma un amurg roșiatic. Foșnetul frunzelor și susurul izvorului îmi aduc aminte de plimbarile tomnatice pe malul lacului, pe care le făceam împreună cu cel mai bun prieten al meu. Sunt amintiri frumoase și nostalgice care făcură să-mi apara un zâmbet senin în coltul gurii. E toamna. E toamna pretutindeni, dar nu și in inima mea. Acolo este și va fi mereu primăvara!
