Hanul este situat pe malul Moldovei , la o rascruce de drumuri si de destine, inafara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Pe aici treceau mai multi calatori , cu carutele ,si poposeau la hanul Ancutei pentru a se odihni , pentru a manca si mai ales pentru a-si povesti viata plina de peripetii,in jurul focului. Dorinta arzatoare de comunicare este un element unificator.Deasemenea in povestirea cadru sunt povestite noua intamplari, de catre diversi calatori.Hanul este vazut ca o cetate ,este umanizat , personificat si reactioneaza la miezul noptii ,cand da tarcoale Satana.Hanul este mitic, fabulos ;el apartine legendei.Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un belsug nesfarsit , cu toamne extrem de bogate:“rod in podgoriile din Tara –de jos ,de nu mai aveau vierii unde sa puie mustul”...Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice , fabuloase: “taberele de cara nu se mai istoveau,lautarii cantau fara oprire ,...cadeau doborati de truda si de vin... si la focuri oamenii si mesterii frigeau hartane de berbeci”.Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic. Sadoveanu porneste de la un modul deja existent: bogatia si belsugul nesfarsit al unei tari binecuvantate de Dumnezeu.
