Imi aduc aminte cu placere de perioada copilăriei, cand faceam doar ce voiam si eram cu capul in nori.
Am avut cea mai frumoasa copilărie! Momentele in care nu faceam nimic, nu stiam ce inseamna griji, doar ma jucam si na uitam la desene, iar parintii mei imi faceau toate poftele, dar si ma certau cand greșeam. Cand jucam șotron in curtea scolii si in fata blocului, sau cand stateam pe uliță de la bunici alaturi de copii, cat era ziua de lunga. Imi doream sa cresc, sa traiesc pe cont propriu si sa ma maturizez. Nu realizam cat de valoroase au fost momentele copilăriei si cat de placute.
Cand am crescut, pe parcursul au aparut temele mai multe si mai grele, responsabilitățile si timpul liber limitat. Începuseră usor, usor sa se piarda obiceiurile, sa se ofilească ca o floare de nu-ma-uita, clipele de cand eram doar un copil naiv, care se juca fericit cu jucăriile prețioase, pe care, cele mai sentimentale, inca le păstrez in camera mea.
Imi este dor de copilărie, as vrea sa trăiesc din nou acele momente!
