Faima Castelului de Ciocolata se dusese peste mări și țări. Toți veniseră, rand pe rand, sa vadă impunătorul castel, cu-a lui turle din ciocolată alba, ziduri din ciocolata neagră amăruie. Clopotele castelului erau atât de mari și frumos colorate, încât se vedeau de la kilometri distanță. Când începeau sa bată, zgomotul produs de către acestea, se auzeau pana în Tărâmul Bezelelor. Castelul era zilnic vizitat de mii și mii de oameni. . Împărăteasa castelului era atat de frumoasa precum castelul. Hainele ei erau făcute tot din ciocolata. Servitorii săi munceau zi și noapte pentru ca, castelul, sa fie mai frumos, mai strălucitor. Femeile aveau grija sa-i picteze frumos pereții cu tot felul de modele făcute din marțipan și fondant iar bărbații aveau grija sa-l facă cât mai înalt, pentru ca sa fie văzut de la depărtare de către străinii care tranzitau tărâmul. În zilele de sărbătoare, castelul se umplea de oameni, care cântau și dansau de dimineață și până seara, timp de trei zile. În toată aceasta perioada, nimeni nu dormea.
