Era o zi frumoasa de vara .Soarele roșiatic trimitea săgeți de foc către pământul reavăn.După un drum lung si obositor ,am ajuns in locul in care magia inca mai exista .Era o cetate .Un zid lung din pietre stâncoase înconjura acest loc parca desprins din basme .Captivata dar totodată emoționata ,am intrat in interiorul castelului din curtea larga a cetății. O încăpere simpla ,cu pereți albi îmi apăru in față.Era chiar sala tronului .Astfel, ma simțeam transpusa in alta lume, o lume medievală .Dintr-o dată ,am închis ochii pentru câteva secunde, încercând să-mi imaginez clipe din trecut .Când am vrut să-i deschid,parca cineva nu ma lăsa ,tinandu-ma captiv intr-o închisoare a amintirilor ...Astfel,am putut observa o umbra întunecată ascunzandu-se in întuneric .M-am indreptat către ea ,cu pasi mici ,simtindu-mi inima cu îmi pompa sângele cu putere .Mi-am lăsat privirea in jos si am rămas fara cuvinte .Era o rochie albastra din dantela ce strălucea puternic.Părea decupata din filmele medievale .Când mi-am îndreptat privirea mai sus,am putut observa un chip angelic ce-mi schița un zâmbet .Avea un par lung ,din praf de aur ...Mici șuvițe îi gâdilau tenul alb de zăpadă .Era o prințesă .Am vrut sa merg la ea ,plina de gânduri ,insa ,ca prin minune ,aceasta dispăru.Un negru intens înconjura camera aproape goala dar frumos decorata. Mi-am închis din nou ochii ,sperând ca totul sa fie doar un vis .De aceasta data am putut să-mi deschid pleoapele îngreunate .Eram iarăși in realitate .
N-am sa uit niciodată aceasta intamplare!
