Ieșisem la plimbare prin pădurea de la marginea satului împreună cu Matei. Era o zi frumoasă și călduroasă, ar fi fost păcat sa stăm în casă. După ce am colindat cam jumătate de pădure, ne-am așezat pe-o buturuga să ne odihnim. La un moment dat, am văzut cum frunzele unui tufiș se tot mișcau. M-am apropiat încetișor si-am observat un pui micuț de animal, dar ce-i drept cam ciudatel. Nu-l puteam asemăna cu nici o făptură cunoscută. Matei se speriase de el , așa ca l-am luat acasă. Zilele treceau iar puiuțul deveni un pui mare, cam mare as putea spune. Nu mai aveam loc unde sa-l ascund de ai mei părinți. Uitându -mă mai bine la el, as fi putut jura ca e un mini dinozaur. Mă atasasem de el și n-as fi vrut sa-l dau. A doua zi, m-am trezit dis de dimineață cu gândul sa le spun părinților despre făptură. Când am mers sa iau puiul de dinozaur, Ia-l de unde nu-i. Din păcate plecase și nici ca l-am mai văzut.
