În călătoria sa prin lume, o picătură de apă şi-a făcut o mulţime de prieteni. Primul prieten a fost un melc. Picătura de apă a căzut pe căsuţa lui, l-a spălat, să fie mai frumos. Apoi s-a îndreptat spre un o floare, care mirosea foarte frumos, însă era amărâtă şi tristă şi ofelită, că nu fusese udată de mult timp. Picătura de apă i-a dat viaţă. Fiind mândră, că face numai bucurii s- a aşezat pe-o petricică lucioasă şi netedă, care strălucea. Norii au dispărut, soarele s-a ridicat şi picătura s-a uscat. Aşa s-a terminat viaţa ei!
