formulati prima idee principala din acest fragment si mentinati si cuvantul cheie al scetuia:

,,Un clopotel a inceput sa se smuceasca deasupra usii, speriat. Parca vrea sa-si rupa franghiuta si s-o ia la fuga. Intram in clasa. [...]
-Casian Alexandra!
E numele meu. Stiu. Dar nu raspund. Pe mine nu ma striga nimeni asa. Toata lumea ma striga Luchi... Imi vine-a rade. Asa-i de caraghios sa te strige cineva Casian Alexandra! Ca si cum ar striga-o tata pe mama, in loc de Catia, Casian Ecaterian. Doamna se uita la mine si rade. [...]
-Cum iti zice mama acasa? staruie doamna tot bland, dar cu-n fel de nerabdare parca.
-Luchi! sare de langa mine, rapezind inainte doua degete ascutite, una bondoaca si zburlita. Luchi, ca la catei!
Toate fetele se uita la mine, Inca nu rad, dar ochii lor impung si dor. Si intr-odata mi-e rusine de numele meu, mi-e rusine de mine, i-e rusine de tot. [...]
Ma asez la locul meu si ma uit la mine, la fetita asta noua pe care-o cheama Csian Alexandra si pe care parca n-o cunosc. Casian Alexandra are sort negru, de sub care nu i se mai vad genunchii, coirap lungi prinsi cu guma de pietaras, si guler de pichet alb, care-o supara putin, cum o supara si cozile impletite prea strans [...] . Sta cuminte cu mainile pe pupitru si i-e rusine ca o chema Luchi, ca pe catei... Dar nu-i adevarat. N-o chema Luchi. Luchi nu mai este. A ramas pe undeva pe-acasa, poate in ladita din camara, printre resturile de jucarii pe care nu le mai stie ce-au fost si care nu mai au nume. Luchi era mica, Luchi era proasta, Luchi era caraghioasa. Luchi era fericita...