boltă sf [At: (a. 1643) IORGA, D. B. 75 / V: (îvp) boal~, (reg) ~ldă, (îvr) bolt sn, bold sn / Pl: ~lți, ~e / E: srb bolta, mg bolt] 1 Construcție cu partea superioară în formă de semicerc sau numai bombată. 2 Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. 3 Construcție de lemn sau metalică în formă de arc, pe care se sprijină plante agățătoare. 4 (Fig) Arc de verdeață format de ramurile copacilor. 5 Ghirlandă de flori în formă de arc. 6 (Înv) Înfoiere. 7 (Îs) ~ta cerului sau ~ cerească Cer2. 8 (Îs) Cheie de ~ Piatra din mijlocul unei bolți (1) zidite, care le susține pe celelalte. 9 (Fig; îas) Partea cea mai importantă a unui lucru. 10 (Reg) Salbă de monede, pe care o poartă fetele pe cap. 11 (Înv) Beci. 12 (Reg) Prăvălie. 13 (Reg; îf boaltă, bolt) Tavanul pivniței. 14 (Reg; îf boaltă) Căruță cu coviltir. 15 (Atm; îs) ~ craniană Partea superioară a cutiei craniene. 16 (Atm; îs) ~ palatină Cerul-gurii.
CETINĂ subst. 1. Cetina b. (Sd XVI 157); – f., țig. (17 BIV 532). 2. Cetinoiu, mold. (RI V 225); – Marica, mold. (Sd VII 61).
cétină f., pl. ĭ și e (sîrb. četina, frunze de brad; bg. četina, păr de porc, rus. ščetina, păr de porc [col.], d. šcetĭ, fir de păr de porc. Ung. csetina vine d. rom.). Carp. Frunzișu braduluĭ (V. foĭos). Verdeață în general: pe cîmpia verde’ntinsă și de cetine cuprinsă (Teod. P. P. 581). Ĭenupăr. – Și cétin, m., ĭenupăr.
