De ce iubim literatura, Cărțile prăfuite și roase de vreme, Paginile îngălbenite de trecerea anilor, Copertile ținute în mâini de noi toți de parcă ar avea viața? Nu știu. Poate ca doar ne place sa ne simțim veșnic copii, veșnic vii și vrem sa mai evadam din realitatea cruda ce ce împresoară... Timpul trece repede, anii trec și printre amintirile noastre veștede ne aducem aminte frânturi de imagini din cărțile de mult citite care ne-au uns la inima pe vremuri. Când citesc Amintiri din copilărie mă simt de aceeași vârstă cu Nica deși ne separa ani grei. Literatura romana mi-a plăcut cel mai mult. Când citeam Luceafărul trăgeam cu ochiul pe fereastra așteptând sa îl văd în toată pledoarea sa pe marele și mândrul astru ceresc. Când îl citeam pe Arghezi mă simțeam ca-n Iarna pe uliță. Când îl citesc pe Caragiale mă gândesc la biletul lui Goe care a zburat pe geam și la scrisoarea pierduta.
Literatura ne transporta în timp și spațiu și ne da voie sa fim cine vrem noi sa fim.
Sper ca te-am ajutat
