Opera lirică este opera literară în care autorul își exprimă în mod direct sentimentele, gândurile și ideile prin intermediul figurilor de stil și al imginilor artistice.
În primul rând, în opera "Toamna" de Octavian Goga eul liric își face simțită prezența prin mărcile lexico-gramaticale specifice, cum ar fi adjective pronominale "noastre" și verbe "ascult' la persoana I.
Pe de o parte, limbajul folosit în structura poeziei este unul plastic, încărcat cu figuri de stil precum epitetul "norii suri", inversiunea "Se-ndoiesc nucii, bătrânii", personificarea "Tremură pe câmp porumbul", metafora "Norii suri își poartă plumbul" presărate cu imagini artistice ca imagini vizuale "podoaba zdrentuita", imagini auditive "Plânge-un pui de ciocârlie" și imagini dinamice "se-ndoiesc".
Pe de altă parte, autorul ne spune despre sentimentele sale de tristețe și de singurătate trezite de tabloul de toamnă.
În concluzie, având în vedere argumentele aduse mai sus, putem spune că opera "Toamna" de Octavian Goga este o operă lirică.