Valenta = capacitatea de combinare a unui atom cu alti atomi, pentru a ajunge la o configuratie stabila.
Valenta depinde de numarul electronilor de pe ultimul strat, denumiti electroni de valenta; ultimul strat electronic din invelisul electronic se numeste strat de valenta.
Reguli de stabilire a valentei fata de oxigen:
- pentru elementele din grupele: 1, 2, 13, valenta este egala cu cifra unitatilor din numarul grupei (cu numarul electronilor de pe ultimul strat).
Ex: Ca este in grupa 2 → are valenta II ( CaII );
- nemetalele (situate in grupele 14, 15, 16, 17), valenta maxima este egala cu cifra unitatilor din numarul grupei (cu numarul electronilor de pe ultimul strat).
Ex: S este in grupa 16 → are valenta maxima VI( SVI ).
Unele nemetale pot avea mai multe valente fata de oxigen, acestea determinandu-se prin scaderea a 2 unitati din valenta maxima(uneori chiar de mai multe ori).
Ex: S avand valenta maxima VI, o alta valenta fata de oxigen este IV (SIV ).
Exceptii de la aceste reguli sunt:
- fluorul, care este constant monovalent;
- oxigenul, care este constant divalent;
- azotul, care nu poate avea valenta 5.
