Tanjesc dupa apa marii...
In urma cu cateva luni eram la mare , priveam fiecare rasarit si fiecare apus ...
Seara stateam pe plaja si priveam cum discul mare de soare incet , incet se lasa prada apei . Cu ultimele puteri, soarele aruncă câteva raze slabe de lumină peste apa. O liniște apăsătoare domina întreaga plaja. Toata lumea se cazase la hoteluri lasand plaja pustie. Nici înserarea nu rezista mult timp. Dupa scurt timp întunericul nopții acoperea toata apa.
Dimineata , cand soarele prindea puteri , incepea a iesi la iveala de dupa apa. Oamenii incepeau sa se stranga putin cate putini pentru a se stabili pe nisipul inca rece. Cand soarele scoate toate razele la iveala si isi arata toata fata oamenii incep sa se stranga din ce in ce mai multi . Tarabele incep sa se deschida asteptand clientii si banii lor. In apa incep a se strange colace de plaja si foarte multi copii. Salvamarii se instaleaza si ei pentru a se asigura ca cetatenii de pe plaja nu patesc nimic. Magazinele incep a se umple cu clienti nerabdatori si foarte infometati. Radiourile sunt date la maxim ba pe muzica , ba pe stiri ! Nici nu mai intelegi care cum e ...
Desi pe plaja e foarte multa galagie , eu pot asculta in liniste cantecul marii albastre. Daca si restul ar fi atenti la micile detalii care ne inconjoara. La valurile marii care se misca neregulat inainte si inapoi , la sunetele facute de pasarile infometate care sunt in cautarea hranei . La scartiitul nisipului sub picior , la vantul care parca-ti fluiera in urechi.
Oamenii culeg scoici vrand sa asculte marea , fara asi da seama ca adevarata mare si adevaratul sunet al marii e chiar in fata lor. Scoicile nu produc sunetul marii . Insasi marea o produce.
Zgomotele valurilor parca sunt cuvinte, parca marea ar incerca sa comunice cu noi , dar , noi nu suntem destul atenti pentru a o asculta.
Acum , doar tanjesc dupa apa marii , acum doar tanjesc dupa sutele produse de natura
