Stilul romanic caracterizeaza arhitectura europeana (mai intai in V continentului si apoi in centru si E) incepand cu sec XI, iar stilul gotic se manifesta incepand cu sec XII in Europa centrală si de V.
Daca stilul romanic este unul care da impresia de sobrietate prin caracteristicile sale ( ziduri groase, masive, ornamentele exterioare lipseau aproape cu desavarsire, iar cele interioare erau putine si austere, ferestrele erau mici iar spatiul interior parea intunecos, bolta se sprijinea pe coloane groase sau pe ziduri unite prin arc rotund), stilul gotic impresioneaza prin trasaturi care ilustreaza somptuozitate ( ziduri foarte inalte si aparent subțiri, dar care sunt foarte trainice si bine construite, fiind sprijinite in exterior de unul sau mai multe randuri de contraforti; ornamentale exterioare sunt bogate: statui, basoreliefuri care sau impresia unei dantele de piatra; ferestre sunt mari, cu vitralii care lasa o lumina calda sa inunde interiorul; boltile se sprijina pe arce frânte, iar in exterior constructia zvelta este infrumusetata cu turnuri foarte înalte si subtiri care par ca strapung cerul si care se numesc fleşe.)
