Pastelul Amurg de toamnă ilustrează o posibilă fericire a omului în spaţiul rustic, natura fiind o permanentă sursă de încântare şi bucurie interioară. Blaga exprimă în poezie dorinţa de identificare a eului liric cu natura primară, care se manifestă în sufletul său ca o altă realitate spirituală, interioară. Poezia este, aşadar, un pastel spiritualizat, o descriere realizată cu stări şi sentimente, un peisaj stilizat.
