Ce greu e sa fi o frunza . Vântul bate și mi-e frig . Toamna mor , dar primăvara revin la viata . Melcii si omizile mănâncă din mine . Iarna vine zăpada și eu stau întinsă pe pământul moale și rece și vad cum trece timpul , observ cum îmbătrânesc și revin la viata . E trist sa fi o frunza , dar le am alături pe celelalte frunze, pe dragul meu tata , copacul și draga mea mama , Mama Pădurii . Ascult ciripitul pitigoilor dimineața și cântecul greierilor ca pe un cântec de leagăn noaptea . Admir pădurea și viata animalelor în fiecare zi . Vorbesc cu veverițele și în fiecare dimineață privesc cum s-a așternut roua pe iarba .
