Titlul poeziei,,Boala” de Marin Soresc este o metafora implicita, autorul comparându-și însăși viata cu o boala incurabilă.
Tema poeziei, departe de a se rezuma la titlu, este mult mai profunda. Viața moartea și starea dintre cele două sunt adânc sectionate și prezentate.
Discursul liric este construit la persoana 1. Accentul este pus la persoana proprie, verbele folosite fiind la persoana 1 exceptie fac cele care exprimă durerile (,,...mi s-a pus un junghi în norul, etc”) . În text există 2 persoane, eul liric și ,,doctorul” care este invocat. Chiar primul vers începe cu un subtantiv în cazul vocativ (,,Doctore”), reluat în ultima strofa, pozitie ce confera sfericitatea operei.
Se pare că poetul privește viata pe care o are doar ca pe o resursa pe care o poate cheltui după bunul plac.
Succes la teme ^^
