Răspuns:
☆
Sosise, în sfârşit, ziua cea mare! Zilele de vară au trecut ca o adiere de vânt iar reîntâlnirea cu şcoala şi cu colegii ne-a înveselit pe noi, elevii.
Cu emoţie, am păşit în şcoală. Am ajuns în clasa noastră, am întâlnit-o pe doamna dirigintă, fiecare i-am oferit câte o floare. Aceasta a fost încântată de gestul nostru. Ne-a urat un “ Bine aţi venit “ călduros și plin de entuziasm. La un moment dat, un porumbel s-a izbit în geam. Din cauza zgomotului produs de acesta, un coleg s-a speriat foarte tare și a început să țipe. Colegii au început să râdă de el, el nu s-a supărat din cauza aceasta. Doamna dirigintă a continuat cu noutățile. Ca în prima zi de școală, nu am stat la ore. Ieșind din școală, porumbelul care s-a izbit în geam era pe iarbă. Am fugit spre el și am observat că acesta s-a accidentat la o aripă. Colegii au plecat, am rămas singură acolo. Nu știam ce să fac. După câteva minute mi-a venit o idee, să îl iau acasă și să îl îngrijesc. L-am luat încetișor în mână și m-am dus spre casă. Mama m-a văzut cu pasărea, m-a întrebat de unde l-am găsit. I-am spus povestea, iar ea a fost uimită de ceea ce a auzit. S-a hrănit, s-a odihnit iar peste câteva zile s-a vindecat și a început să zboare din nou.
Am fost mândră de mine deoarece am putut ajuta acel porumbel rănit. Sunt sigură că și el este fericit fiindcă poate zbura ca înainte.
