Gaseste in fragmentul dat, o intamplare care nu se poate petrece in realitate:
Pregătindu-se pentru începerea unui nou trimestru, bătrânul învăţător făcea ordine în sertarul său. Erau acolo, teancuri-teancuri, tot felul de caiete: de compunere, de gramatică, de dictare...
Şi astfel, răsfoind caiet după caiet, bătrânul învăţător simţi de la o vreme că a obosit şi, fără să-şi dea seama, îşi ridică ochelarii pe frunte. Aşa, fără ochelari, literele se micşorară dintr-o dată, paginile se albiră ca prin farmec, greşelile subliniate cu roşu pieriră fără urmă. Într-adevăr, nicio greşeală nu mai sângera privirea bătrânului învăţător - niciuna! Uitând că nu mai are ochelarii la ochi, acesta începu să cerceteze cu uimire un caiet după altul, dar totul părea alb, neatins, ca o zăpadă proaspăt căzută, şi o bucurie fără seamăn îi învălui inima. Fără să-şi dea bine seama ce se întâmplase, bătrânul învăţător se cufundă, aşadar, într-o dulce visare.
- Ce bine ar fi să fie aşa! murmură el. Chiar de mâine, prima zi a trimestrului trei! Să nu mai fie nicio greşeală de scriere în niciun caiet... Dar când se va întâmpla aceasta? Când?
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
