Inca imi amintesc prima oara cand am calcat pragul scolii si cat de entuziasmat(a) am fost cand mi-am privit sala de clasa si pe doamna invatatoare, o femeie frumoasa, trecuta de prima tinerete si destul de mica de statura. Parul ei se revarsa ca o cascada de aur, iar ochii de taciune ii straluceau de buna dispozitie. Vocea ei era subtire si cristalina, povestind totul cu drag, cu doar mici gesturi ea reusind sa capteze atentia si la cei mai jucausi copii, care gaseau mereu ceva interesat la modul cum doamna mergea spre tabla, cu pasi marunti. Noua ne dadea mereu impresia ca ar pluti, ea fiind icoana visurilor noastre fantastice si cea care ne calauzea mereu la o lumina noua si mai satisfacatoare. Timp de patru ani am invatat cu ea si despre ea, mereu fiind curiosi despre ce ii place doamnei noastre invatatoare. Inca imi amintesc cu cata bucurie a primit cadoul nostru de ziua acesteia, un tort de capsuni- se pare ca astea erau fructele ei preferate, ne-am dat seama intr-o pauza pe cand ne intorceam de la ora de educatie fizica.
