De obicei, audiția unei partituri, a unei melodii, fie ne duce cu gândul la ceva petrecut, în trecut, în viața noastră, fie ne induce o anumită stare.
Autorul, în această sintagmă, vorbește deapre situația în care ascultătorului, chiar dacă muzica pe care o ascultă nu-i aduce neapărat vreo amintire în prim-plan, sau nu o ascultă, cunoscând-o și dorind să-i fie indusă o anumită stare, îi face plăcere să asculte lăsându-se purtat de ceea ce îi va inspira partitura respectivă. Având în vedere că o ființă se lasă purtată fără griji în voia aspectelor plăcute, cu siguranță, muzica ce-i place o va conduce spre sentimente și senzații plăcute.
