"Salcâmi în floare" este o odă, un imn închinat salcâmului, acest copac minunat.
Cei doi copii ai unei familii de la țară care cresc într-o casă în mijlocul unei grădini pline de tot felul de pomi, însă pentru ei cei mai importanți sunt salcâmii. Astfel, primăvara, când toți pomii sunt care mai de care mai plini de flori, copiii sunt îngrijorați văzând salcâmii că aceștia ar fi putut îngheța pe timpul iernii. Doar că aceștia înfloresc mai târziu, iar înflorirea acestora reprezintă un adevărat spectacol. Încă de la apariția primilor muguri aceștia duceau vestea părinților, bucurându-se că salcâmii au rezistat iernii. Odată înfloriți, salcâmii sunt cei care le fac zilele speciale copiilor: ei stau la umbra acestora și urmăresc spectacolul oferit prin înflorirea ciorchinilor cu fiecare zi mai mult, apariția albinelor din vecini, parfumul florilor. Pentru că doar ei aveau salcâmi pe strada lor, toți copiii veneau să vadă minunea și să se bucure de florile salcâmilor.
Băiatul, Petrișor, este surprins atunci când, parcă ușor iritat de albinele care veneau din vecini să culeagă dulceața florilor sale iubite, îl întreabă pe băiatul vecinilor de ce vin albinele sale la florile lui.
Povestea se încheie cu o poezie închinată albinelor, poezie pe care băiatul o știa de la bunica sa și pe care, ori de câte ori rămânea singur cu salcâmii, acesta le-o recita.
