Stau in pat. Simt ca e dimineata chiar daca eram pierdut\a prin atatea vise. Incet incet razele soarelui imi atinge fata si, deodata deschid ochii. Ma apropii de geam ca sa privesc acest rasarit de soare nemaiponenit. M-as uita la el ore in sir. NU doar eu il priveam, admiram si asteptam ci intreaga natura si absolut toate vietuitoarele priveau la el. E un lucru minunat. Vezi cum soarele e in indepartare culcat parca pe pamant, iar apoi il vezi cu voios incetul cu incetul se ridica barbateste pe cerul senin si albastru. Pe fonul acestui rasarit se auzeau si niste ciripituri de pasari mai bine zis o miraculoasa cantare care iti bucura sufletul. De-as avea in fiecare zi parte de asa rasarit credca in acea zi as fi mult mai energica si bucuroasa de viata decat sunt deobicei.
