După mai multe răniri, o jumătate de strugure de recuperare și o jumătate de strugure de recuperare și un prim obstacol de 400 m, destul de dezamăgitor în acest an, care va fi punctat de Campionatul Mondial de la Paris Saint-Denis, cum vă simțiți? Sunt senin, totul este bine. Nu-mi fac griji pentru că sunt obișnuit cu ocazii haotice. Am bănuit că aceste prime excursii ar fi puțin laborioase. Am acumulat probleme fizice de la finalul Marelui Premiu al sezonului trecut, inclusiv un vițel recalcitrant.Acest prejudiciu a continuat până la jumătatea lunii februarie, ceea ce mi-a perturbat, evident, planul de antrenament. Am vorbit o mulțime de biciclete, dar nimic nu înlocuiește munca pe pistă.Apoi am experimentat o perioadă favorabilă, fără leziuni, de la mijlocul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie, dar sciatica mi-a făcut din nou din nou program în pregătirea mea. Dar eu sunt obisnuit cu acest tip de glitch, am invatat sa accept, sa imblanzesc suferinta: face parte din viata unui atlet de top.Care este programul tău?
Singurul meu scop în acest sezon este Campionatul Mondial. Întâlnirile la care voi participa vor servi ca parte integrantă a planului meu de pregătire și nu ca un scop în sine.Ce părere ai despre rezultatele excelente ale echipelor de bărbați și femei din Franța de la începutul verii?E un semn bun! Aceste rezultate arată că există o dinamică reală a grupului, dar și faptul că performanțele individuale ale unora îi împing pe ceilalți sportivi să se depășească pe ei înșiși. Coeziunea și solidaritatea grupului sunt distractive pentru a vedea.Simți, de asemenea, o astfel de emulație în propriul grup de formare sub conducerea lui Fernand Urtebise?Este cert că motivația poate exista numai. Toată lumea este aici să-și împingă limitele și să ajungă în cele mai bune condiții la Campionatele Franceze. Lucrăm serios și ne încurajăm reciproc. nu există nici un secret..Nustiu daca este bine!
