A fost război
Azi, pe 14 Ianuarie, nici păsările nu mai cânta. Pe obrajii fiecărui om se vede o lacrima de Tristețe. Lacrima îmbrăcată-n doliu curge încet in jos și atinge iarba pătată de sânge.
Totul este pătat de sângele oamenilor curajoși ce și-au pierdut viața pentru alți oameni iubiți de ei.
-A fost război! striga un tânăr cu lacrimile din ochii curgând, văzându-și tatăl mult iubit pe jos in prag de moarte.
-Nu plânge, fiul meu! Eu voi fi cu tine tot timpul! De acum înainte inima ta va fii casa mea unde voi sta!
I-a spus tatăl zâmbind!
Fiul lui in lacrimi i-a răspuns cu drag:
-Tată! Îți promit ca inima mea va fii făcută din cărămida! Când te vei adăposti in ea nimeni nu vei pății nimic! Îți promit!
Lumea toată-n doliu, se uita la el cum un copil așa de mic a făcut un gest curat și adevărat pentru tatăl său.
Așa este după război, dar când vezi ceva așa frumos totul se schimba!
Te rog coroana!
