O clipă ținu noaptea, cât țin nopțile de vară, când întunericul e numai o strângere de aripi a luminiin și totuși , îndată ce se trezi, fluturelui, în răcoarea umedă a dimineții, ib se păruse că de când lumea;de aceea zise in sine, banuind "Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!"
