Într-o noapte sora mea Iarna a venit la mine și m-a anunțat că va pleca dis de dimineață acasă, în Laponia vestea ei m-a copleșit căci nu îmi punea lua la revedere de la sora mea căci eu riscam să îmi pierd viața dacă ieșeam afară în timpul zilei, iar ea a dispărut în cuprinsul larg spre o altă lume ca din povești.
După o jumătate de secol eu și Iarna ne-am întâlnit la un târg cu tema cristalelor. Ne-am ciocnit una de alta, dar eu nu am recunoscut-o și exact în acea noapte a bătut la ușa palatului cerândumi sa îi ofer adăpost peste zi. Eu am acceptat și ziua plimbându-mă prin palat am văzut rochia asemănătoare cu a ea dar rochia mea era de culoarea nopții lucii. Și atunci am zis:
- Hei Iarnă tu ești?
- Da eu sunt Noapte.
Sora mea îmi spuse multe nici nu mai țin minte chiar tot, dar mi-a spus că va pleca, dar va pleca cu mine în Laponia.
Așa că am plecat pe câmpul de crestal și nu m-am mai întors acasă niciodată.
TITLU: Revederea cu Iarna
