Pentru Regina Maria, intrarea României în Primul Război Mondial a fost certitudinea că venise timpul ca ţara să lupte pentru îndeplinirea idealului naţional. Astfel, „o dată cu deschiderea războiului României, îşi începea lupta ei contra durerilor fizice ca şi contra descurajării rănilor sufleteşti, (...) cu încredere în normele superioare după care se îndreaptă, peste toate încercările trecătoare, viaţa naţiunilor”1, spunând plină de credinţă: „Dumnezeu să ne ajute pe toţi – sunt gata pentru tot ce mi se cere – dar trebuie ca aceasta să fie pentru binele ţării mele, a scumpei mele ţărişoare pe care o iubesc”2.
Pe 15 august 1916, în urma mobilizării generale3, „soldaţii noştri, martirii noştri, eroii anonimi ai marelui război al împlinirii idealului nostru naţional au plecat la luptă plini de avânt şi de speranţă”4, iar Regina Maria, care „niciodată nu s-a simţit străină printre soldaţi”5, a urmărit emoţionată plecarea lor la război6
