Răspuns :
Poezia Ce te legeni..., de Mihai Eminescu, este o creaţie lirică, întrucât Eminescu îşi exprimă în mod direct sentimentele de dragoste pentru natură, starea de melancolie provocată de scurgerea ireversibilă (într-un singur sens, fără întoarcere) a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.
Poezia Ce te legeni... face parte din tema de inspiraţie folclorică a liricii eminesciene.
Această creaţie lirică ilustrează imaginea şi sentimentele codrului, personificat, aflat la sfârşitul anotimpului toamna, aşteptând cu tristeţe apropiata iarnă. Se sugerează, astfel, starea de melancolie a eului poetic cauzată de trecerea ireversibilă a timpului, care este ilustrată prin succesiunea anotimpurilor toamnă-iarnă, ce lasă codrul fără frunze, fără păsări, fără viaţă.
Titlul este exprimat printr-o interogaţie retorică, pe care poetul o adresează cu nostalgie codrului: „Ce te legeni?”. Tristeţea codrului este ilustrată de punctele de suspensie care îndeamnă la meditaţie, la gândire profundă privind timpul trecător.
Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic:
Versurile nu sunt structurate în strofe, deoarece poetul exprimă o idee unică şi unitară, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifică faptul că viaţa este trecătoare. Poezia este alcătuită din două secvenţe lirice, organizate sub forma unui dialog între poet şi codru: prima secvenţă lirică o reprezintă întrebarea poetului şi a doua răspunsul codrului
Prima secvenţă lirică o constituie întrebarea pe care eul poetic o adresează în mod direct codrului, prin reluarea parţială a titlului: „Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vânt, / Cu crengile la pământ?”.
Poezia Ce te legeni... face parte din tema de inspiraţie folclorică a liricii eminesciene.
Această creaţie lirică ilustrează imaginea şi sentimentele codrului, personificat, aflat la sfârşitul anotimpului toamna, aşteptând cu tristeţe apropiata iarnă. Se sugerează, astfel, starea de melancolie a eului poetic cauzată de trecerea ireversibilă a timpului, care este ilustrată prin succesiunea anotimpurilor toamnă-iarnă, ce lasă codrul fără frunze, fără păsări, fără viaţă.
Titlul este exprimat printr-o interogaţie retorică, pe care poetul o adresează cu nostalgie codrului: „Ce te legeni?”. Tristeţea codrului este ilustrată de punctele de suspensie care îndeamnă la meditaţie, la gândire profundă privind timpul trecător.
Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic:
Versurile nu sunt structurate în strofe, deoarece poetul exprimă o idee unică şi unitară, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifică faptul că viaţa este trecătoare. Poezia este alcătuită din două secvenţe lirice, organizate sub forma unui dialog între poet şi codru: prima secvenţă lirică o reprezintă întrebarea poetului şi a doua răspunsul codrului
Prima secvenţă lirică o constituie întrebarea pe care eul poetic o adresează în mod direct codrului, prin reluarea parţială a titlului: „Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vânt, / Cu crengile la pământ?”.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!