Tarimul florilor.
Intr-o noapte, visul m-a purtat departe, intr-o lume fantastica. Se facea ca mergeam pe drumurile unei imparatii unde se aflau intinse cimpii, dealuri, paduri, pline de flori. Aici ma simteam intr-o mare de culori si miresme imbatatoare.
Mi-am pus in gind sa cutreier aceasta imparatie plina de farmec, pina nu se intuneca. Imi curgeau in cale cascade de flori: liliacul, deditei,toporasi, care zglobii, care sfioase, care dormind inca, dar toate dornice de lumina si de aer curat, ca niste copii. Am pornit mai departe calcind usor ca sa nu strivesc cumva aceste minuni multicolore. Pilcuri de ghiocei imi zimbeau imbracati in frumoase straie de sarbatoare si parfumul lor purificator ma imbata usor. M-a impresionat modestia florilor,, nu-ma-uita", care stralucea, indiferent daca era observata de cineva sau nu.
Flori peste flori si zimbete ademinatoare. Totul era fascinant, incit imi simteam sufletul saltind de bucurie. Dar un clopotel suna aproape de mine. Am crezut ca este ghiocelul, dar m-am inselat. Era desteptatorul, care ma anunta ca e timpul sa merg la scoala.
P.S. daca mai ai intrebari pe baza,, Revista mea,, adreseaza-te ca am sa te pot ajuta la toate
